Ne nastem singuri, uzi si goi iar raul abia incepe

A fi liber nu inseamna sa faci ce vrei, ci sa vrei sa faci ceea ce trebuie

Blog


view:  full / summary

Editare lista canale pe SMART TV

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on October 31, 2016 at 4:25 PM Comments comments (1)



Noile televizoare smart vin cu o gramada de avantaje, cu foarte multe obtiuni, cu o varietate foarte mare de aplicatii de care habar nu ai. Iti trebue doar timp sa explorezi (sa te joci cum imi place mie sa spun).

Marea frustrare vine de la aranjarea automata a canalelor, din faptul ca nu poti muta canalele in ordinea pe care o doresti. Aici mi-a venit in ajutor GOOGLE pe care l-am intrebat daca si cum se poate face acest lucru. Mi-au fost returnate mai multe rezultate. Majoritatea merg pe televizoare mai vechi. Pentru televizoarele de ultima generatie am putut folosi aplicatia ChanSort_2016-08-10 Functioneaza pe Samsung,LG,Panasonic si Toshiba.

Cum facem:

     -Download program ChanSort_2016-08-10 pe laptop/pc (am pus doua linkuri diferite) si il instalam;

    - exportam lista de canale din meniul televizorului pe un stick de memorie (conectat intai la USB-ul Tv-ului)

   - Introducem stikul in laptop/pc, importam lista in programul de mai sus si rearanjam lista pe care o salvam pe stick

    - Introducem stick-ul in TV si-i dam import din meniu (calea difera de la model la model)

Pastrati undeva aceasta lista pentru ca la update-uri TV-ul le repune canalele in ordinea prestabilita de operator. De aceasta data nu trebuie sa faceti decat sa reimportati lista.


Spor la rearajari!!

De unde atata voiosie?

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on May 1, 2015 at 12:40 AM Comments comments (0)
In fiecare an de 1 mai in Europa oamenii isi cer drepturile in strada. Noi ne comportam ca si cum am fi nababi. Si suntem... pe la coada ca si standard de viata. De unde atata voiosie?

In lipsa unei reactii ferme românesti, un istoric sârb îi pune la punct pe extremistii maghiari

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on February 9, 2015 at 4:00 AM Comments comments (0)

Pe fondul tensiunilor româno-maghiare din Transilvania cauzate de pretenţiile politicienilor de etnie maghiară la autonomie teritorială, modificarea articolului 1 din Constituţia României care prevede că ţara noastră este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, dar şi în lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor din România, un profesor sârb de istorie din Voivodina, aflat în vizită în ţara noastră la sfârşitul anului trecut, a trimis unei publicaţii o reacţie pe marginea subiectului pe care autorităţile publice fac tot posibilul să-l ocolească.

 

Profesorul sârb Miodrag Stanojevic explică, cu argumente istorice şi sociologice, motivul pentru care extremiştilor maghiari nu ar trebui să li se permită revendicări revizioniste în România. Acesta descrie relaţia pe care maghiarii şi vlahii au avut-o de-a lungul secolelor, amintind episoade dureroase din istoria ungurimii, cum ar fi tendinţa de a-şi jefui vecinii şi faptul că personalităţile istorice proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri.

“Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:

– fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă:

– un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos- un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)- un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:

– ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie. Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”? Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.

De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie. Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

– în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

– în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

– Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară;), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei. În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

– Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).

– În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.

– În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

– În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri. Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel). Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).

– În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.

În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.

Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.” Scrisoarea istoricului Miodrag Stanojevic a fost publicată integral de Gazeta de nord-vest, ca răspuns la un articol intitulat “Afront adus românilor pe bani europeni”


Articol punblicat pe buciumul.ro

25 de lectii de viata predate de Albert Einstein

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on October 3, 2014 at 3:45 AM Comments comments (0)

1. Dezvoltarea intelectuala ar trebui sa inceapa la nastere si sa inceteze la sfarsitul vietii.

 

2. Fiecare dintre noi ar trebui sa fie respectat ca individ, dar nimeni nu ar trebui sa fie idolatrizat.

 

3. Nu face nimic impotriva constiintei tale, chiar daca situatia in care te afli ti-o cere.

 

4. In cazul in care oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sau fac bine motivati fiind de o anumita rasplata, atunci intr-adevar suntem o rasa lipsita de speranta.

 

5. Perfectiunea mijloacelor si confuzia obiectivelor, aceasta pare sa fie principala noastra problema.

 

6. In cazul in care nu o poti explica, nu o intelegi indeajuns de bine.

 

7. Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunoastere la care a fost creata.

 

8. Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti la rezultate diferite.

 

9. Invata din ziua de ieri, traieste astazi pentru ziua de astazi si spera pentru ziua de maine.

 

10. A devenit ingrozitor de evident ca tehologia a depasit cu mult umanitatea din noi.

 

11. Nu tot ceea ce poate fi numarat conteaza si nu tot ceea ce conteaza poate fi numarat.

 

12. Puterea atrage intotdeauna oameni lipsiti de moralitate.

 

13. Totul ar trebui sa fie cat mai simplu cu putinta, insa nu mai simplu de atat.

 

14. Un barbat ar trebui sa descopere ceea ce este, nu ceea ce crede ca ar trebui sa fie.

 

15. Orice om care citeste prea mult si isi foloseste prea putin propriul sau creier deprinde o anumita lene in gandire.

 

16. O persoana care nu a gresit niciodata, nu a incercat niciodata ceva nou.

 

17. Arta suprema a unui profesor este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii.

 

18. Oricine nu ia adevarul in serios in aspectele sale minore, nu o sa poata avea niciodata incredere in cele majore.

 

19. Marile spirite au intalnit intotdeauna opozitii violente de la mintile mediocre.

 

20. Educatia este ceea ce ramane dupa ce ai uitat tot ceea ce ai invatat la scoala.

 

21. Logica te va duce din punctul A in punctul B. Imaginatia te poate duce oriunde vrei.

 

22. Furia locuieste numai in sanul nebunilor.

 

23. Informatia nu este cunoastere.

 

24. Nu-ti pierde niciodata sfanta curiozitate.

 

25. Dragostea este un profesor mai bun decat datoria.

Puterea este in tine

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on July 14, 2014 at 8:50 AM Comments comments (0)

Promite-mi ca nu vei uita niciodata asta:

1. Esti mai curajos decat stii;

2. Mai puternic decat pari;

3. Mai inteligent decat crezi.

 

1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?

2. Renunţă la nevoia pentru control

Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.

3. Renunţă la vină

Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.

4. Renunţă la auto-înfrângere

Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.

5. Renunţă la convingerile tale limitate

Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.

6. Renunţă să te mai plângi

Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica

Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.

8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane

Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun efort pentru asta.

9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării

Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.

10. Renunţă la etichetare

Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale

Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.

12. Renunţă la scuze

De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.

13. Renunţă la trecut

Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.

14. Renunţă la ataşament

Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi

Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.

Vorbe de acid sulfuric de la germani: v-am sufocat cu pre?urile la energie, dar sunte?i s??raci. Nu ne-am dat seama c?? nu o s?? rezista?i

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on July 2, 2014 at 2:55 AM Comments comments (0)

„Cu toţii am subestimat reacţia pieţei la implementarea calendarului de liberalizare. Lunar, avem 200 de clienţi care ne dispar, majoritatea din cauza insolvenţelor. În alte pieţe, cum este Franţa, de exemplu, liberalizarea completă va avea loc abia în 2016. Într-una din cele mai sărace ţări din Europa, acest calendar a fost prea rapid.“ Vorbele lui Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România din Germania, care distribuie gazul românesc în toată jumătatea de nord a ţării şi electricitate în Moldova, picură precum acidul sulfuric pe o rană.

 

Pe rana deschisă a unei Românii nepregătite complet să adopte aceleaşi preţuri la energie precum ţări aflate cu o sută de ani în faţă ca dezvoltare, din vestul Europei. Cuvintele lui Hajdinjak rezumă, în fapt, tot ce s-a întâmplat cu România în ultimii 15 ani. Noi am spart companiile din energie şi pe orizontală şi pe verticală aşa cum nicio ţară din Europa de Vest nu a făcut, am distrus calea ferată cu experimente instituţionale la sfatul Băncii Mondiale, pe care nici Franţa, nici Germania sau Austria nu le-au acceptat, am acceptat cu ochii închişi în educaţia universitară experimentul Bologna, reducerea studiilor la trei ani, obţinând astăzi generaţii de absolvenţi dezorientaţi şi cursuri de un an îngrămădite într-un semestru.

Pisaţi până la limita suportabilităţii din toate părţile, pur şi simplu, am acceptat toate experimentele posibile în domeniile care pentru România puteau constitui piloni de dezvoltare: energie, infrastructură, educaţie.

 

Când companiile locale au arătat că vor fi sufocate de liberalizarea prea rapidă a preţului la gaz, guvernul le-a ignorat. Nici premierul Boc, care oricum nu înţelegea mai nimic din economie, şi nici premierul Ponta, de la care se aştepta o poziţie diferită în faţa organismelor internaţionale, dar a dezamăgit, nu le-au crezut. Vine acum tot un străin să constate că lunar 200 de clienţi mici dispar pentru că nu pot să facă faţă majorărilor de tarif la gaz.

 

Cu ce este vinovată România că deţine resurse de energie pe care Germania nu le are şi că şi-a construit o industrie axată pe consum de energie? Suntem daţi ca exemplu de consum mare de energie relativ la cantitatea de PIB produsă, dar dacă industria românească a fost croită ca să utilizeze resursele naturale de care dispune România, trebuie dată la fier vechi în numele unor idei pe care nici cei mari nu le aplică? De ce să nu ne putem utiliza atuurile utilizând energie ca resursă pentru industrie şi nu ca simplu furnizor pentru industriile altora?

 

Suntem astăzi într-o situaţie în care aplicăm orbeşte ceea ce ni se cere şi în care după ani de neîncredere construită în liderii ţării, hrănită, de fapt, de incompetenţa şi trădarea acestora, dezbaterile din jurul proiectelor importante pentru România lipsesc.

 

A analizat cineva, spre exemplu, ce impact va avea căderea barierelor vamale cu Ucraina asupra producţiei agroalimentare din România, în condiţiile în care acolo salariile şi PIB per capita sunt la jumătate faţă de România? Sau asupra producţiei de laminate şi tablă? Nu puteau fi negociate anumite clauze derogatorii? Care este strategia României la Bruxelles pe această temă, pentru că suntem primii vizaţi?

 

Apoi proiectul adoptării euro pentru 2019. A fost scos ca „din căciulă“ de ministrul Liviu Voinea fără ca populaţia, antreprenorii, băncile, investitorii să-şi spună poziţia. Este pregătită România să treacă la euro în 2019?

 

Preţurile la energie, la benzină, adoptarea euro sunt proiecte care au impact asupra vieţii de zi cu zi a tuturor românilor. Dar îi întreabă cineva? Ţine cineva cont de vocea lor? În mod nemaiîntâlnit în orice altă ţară, din UE cel puţin, tot străinii sunt primii chemaţi la consultări de guvern, prin camerele de comerţ americane, germane, franceze, prin asociaţii ale investitorilor străini care se erijează în vocea businessului din această ţară, când sunt, de fapt, simpli purtători ai intereselor companiilor străine din România.

 

Este hilar de acum să vină străinii să constate că trebuie să mai dea puţin drumul la strânsoare, că nu mai putem să le ducem în spate scumpirile pentru care presează zi de zi. De ieri, salariul minim pe economie creşte şi este dramatic ca această măsură de majorare cu zece euro a celor nici 200 de euro pe lună, salariul brut, să se aplice pentru un milion de salariaţi din economie.

 

Chiar nu îşi dau seama aceşti oameni că România este astăzi, cu 30% din populaţie lucrând în agricultură şi jumătate din populaţie în mediul rural, într-o fază în care avem nevoie de dezvoltare şi în care să-şi folosească toate atuurile de care dispune, inclusiv resursele naturale, pentru a putea cât de cât rămâne în viaţă din punct de vedere economic în cadrul Uniunii Europene.

 

Cu ce rămâi dacă vii şi pui într-o matrice ideologică o economie pe care nu o poţi schimba peste noapte să producă BMW-uri, medicamente originale sau avioane de ultimă generaţie?

 

Este mai mult decât hilar, de fapt este un cinism să vii să constaţi astăzi, după ce ai alungat românii din România, acaparând afaceri de 150 mld. euro pe an şi presând pe tarife şi preţuri sub motivul liberalizării, că nu puteam face faţă, de fapt, şi că ritmul impus este mai draconic şi decât în pieţele mai dezvoltate, precum Franţa.

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 02.07.2014


Cel mai bogat sef de stat

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on June 30, 2014 at 2:10 AM Comments comments (0)


Toata lumea "buna" spune ca este cel mai sarac sef de stat din lume. Eu cred ca, din contra, este cel mai bogat sef de stat din lume, iar pentru el am tot respectul. Este vorba despre preşedintelui Uruguaiului Jose Mujica de la care am cules urmatoarele citate:


1. Despre revoluţii

„Am văzut câteva primăveri transformate în ierni teribile. Noi, fiinţele umane, suntem gregare. Nu putem trăi singuri. Viaţa noastră nu este posibilă decât dacă depinde de societate. Una este să răstorni un guvern şi cu totul altceva să încerci să construieşti o societate mai bună, una care are nevoie de organizare, disciplină şi muncă pe termen lung.”

2. Despre legalizarea marijuanei

„Aşa s-a întâmplat îndodeauna atunci când cineva a dorit să facă schimbări. În 1913, când am stablit divorţul un drept pentru femeile din Uruguay, toată lumea spunea că familiile vor dispărea. Nu s-a întâmplat asta. Întodeauna a existat şi va exista o opinie tradiţională şi conservatoare care nu va accepta prea uşor schimbările”.

3. Despre materialism

„În lumea de astăzi, oamenii par că s-au născut doar pentru a consuma. Atunci când se opresc din asta au un sentimnet de frustrare şi devin auto-marginalizaţi”.

4. Despre sărăcia la nivel mondial

În prezent am putea recicla aproape tot. Dacă am fi cu adevărat prudenţi, 7 miliarde de oameni din lume ar putea avea tot ce au nevoie. Politica la nivel mondial ar trebui să fie într-o asemenea manieră. Din păcate, noi gândim în termeni de indivizi şi ţări, ci nu ca specie.

5. Despre avort şi căsătoria între persoane de acelaşi sex

„Am aplicat un principiu foarte simplu. Să recunoaştem faptele. Avortul este vechi de când lumea. Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sunt şi mai vechi. L-am avut pe Iulius Cezar, pe Alexandru cel Mare... Este o realitate obiectivă. Pentru noi, a nu legaliza înseamnă să ne torturăm oamenii inutil”.

6. Despre modestie

„De îndata ce politicienii ajung tot mai sus încep să se simtă regi. Pentru mine, o republică înseamnă că nimeni nu e mai presus decât celălalt. Urăsc locurile fastuoase, covoarele roşii, precum şi oamenii din spatele tău care îţi spun - Da, domnule.”

7. Despre redistribuirea bogăţiei

„Nu este niciun mister - cu cât avem mai puţină sărăcie, cu atât vom avea mai mult comerţ. Cea mai importantă investiţie pe care o putem face este în oameni.”

8. Despre bătrâneţe

„Oamenii nu sunt bătrâni din cauza vârstei lor, ci din cauza modului în care gândesc.”

9. Despre droguri

„Mai rău decat drogurile este traficul de stupefiante. Drogurile sunt o boală. Niciun stupefiant nu este bun, nici măcar ţigările. Nicio adicţie nu este bună, nici măcar alcoolul. Singura adicţie permisă este dragostea.”

10. Despre secretul de a fi fericit

„Este important să traieşti în conformitate cu modul în care gândeşti. Fii tu însuţi şi nu încerca să impui opiniile tale celorlalţi. Eu nu mă aştept ca alţii să trăiasca la fel ca mine. Vreau să respect libertatea celorlalţi, dar în aceeaşi măsura vreau să îmi apăr libertatea mea. Şi asta vine odată cu puterea şi curajul de a spune ceea ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi nu îţi împărtăşesc părerea.”

Cum a distrus un supermarket un oras

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on February 18, 2014 at 2:55 AM Comments comments (0)

A fost odata un oras mic numit sa zicem Zalau. In acest mic oras oamenii isi faceau cumparaturile la cateva mici magazine, isi cumparau fructele si legumele din piata, hainele de la mici croitori sau fabricate local si isi construiau casele cu mici constructori din zona . Cativa mici comercianti au inceput sa prospere si au inceput sa investeasca bani in constructii , in propriile magazine sau in noi afaceri generand noi afaceri . Alti mici intreprinzatori au acoperit noua cerere cu firme mici de constructii , cu mici sere si evident au angajat parte din populatia orasului . Incet incet orasul nostru se dezvolta si incepuse sa se formeze o micuta clasa de mijloc a carei putere de cumparare crestea de la an la an.

Intr-o zi in centrul orasului un lant international de supermarketuri a venit si a deschis un imens magazin . In acelasi timp ,agresiv, pe toate televiziunile straine, locuitorilor micului oras li se inducea un stil de viata extravagant, stralucitor insinuandu-se in mentalul colectiv in cel mai pervers mod dupa lungi studii de psihiologie sociala. Practic un nou mod de viata. Prima data oamenii au mers din curiozitate la noul , luminosul si uriasul magazin . Era ceva ca in filme….ca in modul de viata vazut la televizor.Acest magazin era o parte din iluzia prosperitatii si a unei vieti la care ei nu ajunsesera inca.Dupa aceea au observat ca produsele vandute aici erau mai ieftine decat la vechile bacanii de unde isi cumparau cele necesare. Incet incet orbiti de multimea produselor si veselia culorilor de pe ambalaje au inceput sa cumpere mai mult …si mai mult. Disperati micii comercianti au constatat ca volumul vanzarilor le scadea pe zi ce trece. Au redus intial preturile . Unii chiar au rezistat cativa ani . Dupa un timp insa supermarketul a inceput sa scada pretul si sa faca promotii ,in mod ciudat, chiar la produsele care rezistau. Micii comercianti au fost nevoiti sa inchida magazinele . Multi oameni au ramas someri. Batalia pentru preturi s-a ascutit si mai mult sustinuta de un mediu politic incompetent si corupt. Romania a adoptat celebrul “Codex Alimentarius” menit sa sustina ieftinirea produselor din supermarket. Preturile in supermarket au scazut si mai mult . Mezelurile se puteau face acum din resturi si adaosuri chimice,carnea nu mai era perisabila injectata cu chimicale, legumele rezistau de acum o luna si erau perfecte ,conservele nu mai erau conserve, hainele au inceput sa fie aduse din China, Bangladesh si alte tari la preturi mult mai bune ducand astfel la falimentul micilor fabricate locale .Sute de afaceri locale au dat faliment si mii de oameni au ramas pe drumuri .Taranii si-au parasite campurile si si-au abandonat serele. Banii incasati pe cumparaturi au fost transferati in alte tari si nu s-au mai intors in economie. Ministri importanti in guverne se laudau cu noile investitii compensand in acelasi timp cu imprumuturi lipsurile din bugete si neintelegand ce se intampla preocupati mai mult de propriile afaceri capusa sau furtisaguri.

Dupa cativa ani ….

Anii au trecut peste micul oras Zalau. Tinerii in lipsa de locurilor de munca si in lipsa perspectivelor au ales sa plece in orase mai mari la studii si in cea mai mare parte in afara tarii la munca de jos. Au fost numiti “scalvii Europei” si au invatat ce inseamna umilinta, chiar ei descendenti directi ai dacilor de la Porolissum Constructorii s-au imprastiat in toate colturile lumii , croitoresele pricepute au ajuns ingrijitoare in tarile Europei .

Acum magazinul din centrul Zalaului arata vechi si obosit. Si-a atins obiectivul. A secat financiar mica comunitate si nimeni nu mai pune pret pe calitate . Marfa este din ce in ce mai proasta si mai putin diversificata.Cativa producatori internationali domina rafturile cu “mancarea zombie”. Populatia ramasa s-a imbolnavit datorita alimentatiei chimizate si lipsita de valoare nutritive. Cei care au ramas sunt imbatraniti intr-un oras umbra a ce a fost odata. Cladirile sunt in paragina , blocurile sunt pe jumatate nelocuite , grupuri mafiote de politicieni se mai bat pe ultimele firmituri ale unor bani imprumutati de FMI. Saracia a cuprins intregul orasel numit odata Silvania de la frumoasele paduri care il inconjurau . La tara populatia ramasa s-a refugiat in bautura si a abandonat munca campului pentru ca nu mai existau beneficii. Societatea murea incet…lent….si normalitatea , morala, cultul muncii si demnitatea odata cu ea. Romania ca tara isi tragea greu ultima rasuflare , sufocata de involutie …..

Si totusi ….dupa ani de zile de saracie, indobitocire si coruptie …un grup de tineri a hotarat sa schimbe lucrurile. In multe cazuri era prea tarziu dar merita incercat …..o sa va povestesc odata despre acest grup

Concluzii

Aceasta poveste trista este adevarata. Am putea sa o extrapolam la nivelul intregii Romanii. Dragii mei avem o putere incredibila pe care nu o folosim. Puterea de a alege . Imaginati-va ce s-ar intampla daca de maine nu am mai merge sa cumparam nimic din supermarketuri. Imaginati-va ce ar fi daca de maine am cumpara atent doar produse si servicii romanesti . Incet incet micile afaceri ar prinde viata, incet incet s-ar crea mai multe locuri de munca , incet incet ar creste prosperitatea sociala ,nivelul impozitelor, masele de manevra electorale s-ar reduce si in final am trai mai bine.

Ati observat cum supermarketurile se extind peste tot , in fiecare orasel , in fiecare cartier pana la ultima mie de oameni ? Adevarate malaxoare de mici afaceri acestea sunt tevi prin care se scurg banii in afara Romaniei .

Majoritatea romanilor isi fac cumparaturile in weekend. De aceea am ales sa postez acest articol azi. Credeti ca aveti control asupra vietii voastre ? Credeti ca traiti intr-un sistem autonom si indeterminat ? Va inselati – realitatea este ca traiti intr-o societate determinista. Ok …puteti sa o numiti daca vreti colonie – mda multi cred ca exagerez cand spun ca Romania este o colonie. Intr-o zi o sa povestim si despre asta si o sa facem o tetra-capilo-tomie despre acest subiect .

Realitatea este ca sunt putine lucruri care le putem controla cu adevarat. Unul din aceste lucruri este alegerea felul in care ne cheltuim banii . Mai concret alegerea felului in care cumparam .Se indoieste cineva ca intre prosperitatea unui popor si felul in care isi produce cele necesare exista vreo corelatie ? Se indoieste cineva ca un principiu economic sanatos spune ca este mai bine sa ai excedent de export decat deficit . Va mai indoiti dupa aceasta criza a datoriilor ca exista o stransa legatura intre prosperitatea unui popor si datorii ?

In incheiere va lansez o ghicitoare.

Cum se numeste un om care lucreaza la o companie care este actionara la o banca la care omul are un credit la un apartament pe 30 de ani si care este actionara printr-un fond de investitii la un lant de la magazine de la care omul nostru isi cumpara alimentele necesare ?

P.S. Va recomand cu caldura cartea Andrew Simms – Tescopoly

Articol preluat de pe http://reportajelive.wordpress.com/

Morala: Ai carte, n-ai parte!

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on February 6, 2014 at 6:10 AM Comments comments (0)

Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.

Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.

La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase, iar taică-tău… bea în cinstea ta.

Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă.

Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, “nebuna de la cinci”. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.

După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, dar te acomodezi şi te faci tocilar.

Ţi se zice “Ţăranu”, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.

Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural.

Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită.

În aceeaşi scrisoare, mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia.

Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.

În ultimul an de facultate, te duci internship.

Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: “Avem un post liber”. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.

La serviciu vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de-acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist.

Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.

Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.

Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină.

Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit…

Vine criza – te dau ăia afara – iti vinzi masina, banca iti ia casa – te intorci sa stai cu parintii in satul de unde ai plecat – nevasta-ta incepe sa spuna cat de proasta a fost ca te-a luat pe tine de barbat in loc sa-l ia pe Gheorghe care e recuperator (proxenet, traficant) in Spania si are vila cu piscina si meleu in curte!- incepi sa-ti petreci cat mai mult timp la birt (alaturi de taica-tu)… si bei ca fii-tu e primul din clasa!

Morala: Ai carte, n-ai parte!

Inceputurile Europei - Spatiul Carpato-Danubiano-Pontic

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on January 14, 2014 at 4:10 AM Comments comments (0)

* Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.

 

De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. “Scriere secretă” După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”. După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. “Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. “Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc. “Jurământul tinerilor blaki” Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit “Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:

“O viaţă, tăciunele Şarpelui,

puternic veghetor,/

Înşelator, să nu primeşti a te uni/

Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/

Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/

Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/

Să juri cu maturitate şi cu convingere!/

Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/

Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!” Notă:

Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.

Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?

DACIA

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:

- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima întrebare:

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: “soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul “roman”…

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii “romani”?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu “mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă….

De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea

locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie în Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , “The History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H.,

(vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare… (Ion Enache)

Romaniapress


Preluarea de pe www.soringhilea.ro

Scrisoarea lui Cristian Sima

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on October 12, 2012 at 5:50 AM Comments comments (0)

"Desi lungimea funiei este aceeasi cu inaltimea ghilotinei, onoarea trebuie sa redevina o virtute, sa-si recapete valoarea de piata; altfel, "oamenii de onoare" asa cum se autodenumesc mafiotii, vor ajunge sa fie mai numerosi decat oamenii onorabili.

 

Nu ma pot defini nici "om de onoare" si cu atit mai putin onorabil. Avionul care traverseaza Atlanticul imi creaza o ciudata senzatie de pace si liniste,toata lumea a adormit brusc lasandu-ma parca sa-mi hotarasc singur sfarsitul .Decizia finala e luata.As vrea sa fiu un razboinic Ronin dar nu sunt.Sunt singur si am nevoie de timp mai mult decat am nevoie sa traiesc.Am fost mereu in criza de timp , acum mai mult ca niciodata.Ma obsedeaza o fraza a lui Tudor Chirila de acum citiva ani:"Nu murim cand vrem noi",dar oare putem muri cum vrem noi?

 

As avea nevoie de cel putin doua luni pentru a asterne pe hartie tot ceea ce am trait ,nu numai in ultimele patru luni ci mai ales in ultimii 51 de ani. Cand va izbucni scandalul toti ma vor acuza ca am fugit cu zeci de milioane de dolari in cine stie ce insula din pacific.Am 2500 de franci , trei carti de credit care sunt blocate din lipsa de fonduri si un cont in bursa la GS de 10000 de euro cu care trebuie sa cistig ca sa reusesc sa supravietuiesc doua luni pentru a scrie.Moral sunt responsabil in totalitate de pierderile clientilor desi au semnat ca isi asuma riscul,dar oare moral sunt responsabil si de cistigurile de pina acum? Am fost mereu un luptator si cred si acuma ca lucrurile s-ar fi putut salva dar, mi-era imposibil sa-mi continui ipocrizia pentru a satisface o lacomie generala a clientilor,lacomie pe care am exploatat-o la maxim in demersul meu de a le castiga increderea si respectul. "Ipocrizia e omagiul pe care viciul il aduce virtutii" - Francois de la Rochefoucauld.

 

Am nevoie sa-mi spun adevarul ,sa-l urlu ,indiferent de ce se va intimpla dupa aceea.Inainte insa este impetuos necesar sa-mi recunosc greselile.Voi plati pentru ele cu demnitate.Soarta mi-a dat enorm pina acuma si e normal sa mi se ceara dublu,totdeauna platesti cu dobanda mare.

 

Am avut doi ani de gratie divina as putea spune.Tot ce am incercat in 2007 si 2008 mi-a iesit perfect.La sfarsitul lui 2006 am crezut ca sistemul financiar global se va prabusi cu o viteza ametitoare.Am actionat in consecinta.Am suferit pina la 1 noiembrie 2007 zi in care bursele americane au inceput sa cada ireversibil.In 2007 eram membru in CA al BVB si ma luptam cu toata lumea pentru a introduce vanzarile short si futures-ul pe indice,trebuia creata urgent posibilitatea pentru investitori de a se proteja impotriva unui crah.Nu am reusit .Am demisionat si mi-am vindut actiunile lui Morgan Stanley pentru 10 mil roni.

 

La sfarsitul aceluiasi an am fost contactat de Marian Dinu(fost presedinte CRA sif4 ,fost presedinte Alpha Bank securities,fost atasat de atasat la ambasada Romaniei de la Moscova in vremea puterii populare si un "om de onoare") si de Alexandru Elian (fost presedinte Delta Valori Mobiliare si el un "om de onoare" dar din partea lui Meyer Lansky).Cei doi vroiau sa scape de Stere Farmache si Dan Paul de la BVB si aveau nevoie de mine ca sa reusim un putch pentru a schimba conducerea si a face din BVB o bursa europeana.Am convocat AGA pentru revocarea CA , am strans voturile necesare (pentru a avea voturile lui Daniel Tepes a trebuit sa-i cumpar la pret maxim 10% din actiunile de la Sibex si asa am devenit actionar la Sibiu)si…….. in momentul votului Dinu si cu Elian au votat contra mea desi ei au fost primii initiatori si ei pregatisera si documentele pentru AGA.Tradare,tradare ….dar sa stim si noi.

 

Din acel moment am inceput sa mint sau, daca vreti,sa coafez realitatea.E doar o precizare temporala, nu o scuza.Tot in 2007,2008 am iesit si din investitiile imobiliare atit cit am reusit sa vind,oricum cea mai mare parte.In toate afacerile in care am intrat am atras prieteni si cunoscuti.Aveam nevoie sa fac oamenii sa cistige pentru a fi adulat dupa aceea.Evident, tot ce s-a vandut din imobiliare in profit a fost partea clientilor (doar spusesem la tv ca trebuie vandut tot) ce a ramas a fost partea mea si o am si in ziua de azi.Multi din cei ce reclama pierderile de azi au castigat mult mai mult atunci ,dar au uitat.Un client care castiga nu spune nici macar nevestei,cel care pierde te spurca in piata publica.Pentru a putea exploata lacomia ai nevoie de un raport cu banii de totala indiferenta .Nu am cumparat niciodata o masina mai scumpa de 30k euro ,locuiam pina in decembrie intr-un apartament comunist de pe Dorobanti si de atunci intr-un alt simplu apartament de 2 camere.(apropos …mult vehiculata casa in elvetia e cu chirie)Sunt si astazi convins ca singura avere pe care o poti lua cu tine oriunde e capul si experienta.Daca voi mai fi liber peste doua luni sper sa dovedesc din plin ce am afirmat mai sus.

 

Iesit puternic ciufulit din luptele de culise de la BVB si ajuns fara voia mea actionar semnificatic la Sibiu mi-a incoltit ideea de a realiza ceea ce nu am reusit la Bucuresti…. o bursa europeana.Imi plac luminile rampei si cred ca, si acum, ca si atunci ,la inceputul aventurii, nu am inteles pina unde pot sa vorbesc.Dar orice Ronin are dreptul la un ultim strigat, eu de ce nu as avea?Pentru a intelege tot ce s-a intimplat din 2008 si pina azi e nevoie sa va descriu personajele pe indelete si evenimentele cu lux de amanunte , atat cit imi va permite timpul.Timpul pe care tot aceste personaje mi-l vor acorda.Daca acest serial se va intrerupe inainte de termen va rog sa nu cumva sa speculati pe seama vre-unui nume pomenit aici.Orice potrivire de nume si fapte e total intimplatoare……..Nu vreau sa credeti ca ma justific pentru pierderile din bursa aruncind noroi in jur.Vreau doar sa povestesc cum am ajuns aici (de ce am ajuns aici va fi un subiect de analiza in viitor) si mai ales, cum vroiam sa ies.Pentru a calma un pic lucrurile vreau sa va spun ca WBS holding nu a avut niciodata mai mult de 60 de clienti,toti au acceptat riscul,multi au retras deja o mare parte din capital si altii au retras chiar mai mult decit au depus.

 

Toata vina pentru situatia in care s-a ajuns imi apartine. Eu mi-am asumat toate riscurile,eu am luat toate deciziile,niciun angajat nu e raspunzator pentru nimic.Nimeni nu e vinovat in afara de mine,nici CNVM ul , nici clasa politica ,nici "oamenii de onoare" nici onorabilii clienti.Am nevoie sa spun insa tot adevarul pentru ca sistemul financiar politic de la noi si nu numai sa fie inteles.Nu am niciun ban ascuns dar evident am o responsabilitate morala pe care mi-o asum in totalitate….si undeva intr-un colt ascuns mai cred inca ca toata lumea isi va recupera capitalul …..fara asteptatul profit."

O poveste desprinsa paraca din romanele lui Pavel Corut

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on September 20, 2012 at 7:55 AM Comments comments (0)

"HIPERBOREENII ŞI SHAMBALLA

 

O descoperire senzaţională zguduie lumea oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă.

 

BOMBA

 

În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale.

 

HIPERBOREANUL

 

Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperi arheologice şi antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri încă se mai vorbeşte în şoaptă despre această galerie şi nu sunt puţini cei ai căror taţi sau fraţi mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au întors bătuţi după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulţi dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi în viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, fost şef de echipă pe timpurile acelea, după o îndelungă chibzuială, s-a hotărât totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:

 

„Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat aproape până în vara lui 76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât vâlvele din mină cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii evident iar după ce ne-a pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.

Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa... ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină.

 

Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una cum că scheletu ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! „ Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!” - a răcnit la el unul gras în haine de piele şi cu accent rusesc! - „Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!... Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici! Bîstro, bîstro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. „Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! ” Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul.

S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu.... Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.

 

Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu când l-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. „Uite Ioane, - mi-a zis -, şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poză. Să ştii de la mine că acolo în galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştia din securitate care nu ne speriem aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

 

LESPEDEA

 

Dar să revenim la lespede...

Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuţiilor purtate cu uşile închise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgenţă. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colţul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o înălţime de 3 metri, cântărind cu aproximaţie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conţinut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obţine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană în urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatârşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de români la un loc.

 

Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012.

 

La sfîrşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.

 

SCRIEREA DACICĂ VECHE

 

Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suţine că există totuşi un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, şi sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.

 

SHAMBALLA ?

 

„Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, - declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, totuşi înafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puţului exterior precum şi intrarea în galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatârşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toţii speriaţi înapoi pe la casele noastre, care-ncotro.”

 

La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci carea firmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul şi cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dubele, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.

 

ÎN ATENŢIA CITITORILOR!

 

Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să vă aventuraţi singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă miraţi dacă veţi întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susţine că a fost în Shamballa şi că ştie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roşia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelasgă, ascultaţi-l cu atenţie, chiar dacă nu înţelegeţi ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veţi pricepe

 

 

 

Preluat de pe  REALITATEA.NET

Energie gratis pentru toat? lumea

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on August 20, 2012 at 8:25 AM Comments comments (0)

Viaţa pe planetă s-ar putea schimba radical, ca urmare a unei descoperiri tehnologice privită, deocamdată, cu circumspecție. Fundaţia Keshe va face publică tehnologia Magrav, bazată pe energie liberă şi pe propulsie magnetică • Descoperirile ştiinţifice pot asigura cantităţi de apă potabilă pură, astfel încât aproape nicio zonă de pe glob nu va mai avea de suferit de pe urma secetelor, dar şi energie gratis • Cele mai importante state ale lumii, precum și organizații de talia NASA, refuză să implementeze noua tehnologie

 

 

O ştire survenită în urma unui anunț făcut de Fundația Keshe a zguduit lumea ştiinţifică internaţională. În luna septembrie, aceasta va prezenta întregii lumi şi tuturor guvernelor, fără deosebire, patentele descoperirilor sale în ceea ce priveşte tehnologia spaţială bazată pe sistemele antigravitaţionale şi magnetice (Magrav) pe care le-a dezvoltat şi perfecţionat.

 

Pe site-ul organizaţiei se poate citi invitaţia oficială a Fundaţiei Keshe, care a fost adresată liderilor statelor lumii prin intermediul ambasadelor lor din Belgia. Concret, Fundaţia Keshe doreşte să pună la dispoziţia întregii lumi o tehnologie bazată pe energie liberă şi pe propulsie magnetică, fără să solicite vreun profit sau vreo sumă de bani pentru aceasta. Ţelul fundaţiei este "de a pune astfel capăt sărăciei şi foametei în lume", noua tehnologie urmând să facă posibil transportul de mărfuri şi de fiinţe umane în orice punct de pe planeta noastră, într-un interval de timp foarte scurt, cu costuri minime. O altă utilizare imediată a tehnologiei vizează asigurarea unei cantităţi suficiente de apă potabilă foarte pură, astfel încât aproape nicio zonă de pe glob nu va mai avea de suferit de pe urma secetelor prelungite. Însă, unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei tehnologii este acela că, prin intermediul unui dispozitiv, va oferi energie gratis oricui, implicaţiile la nivel mondial fiind incalculabile. "Impactul la nivel mondial este imposibil de calculat. Estimez totuşi că implementarea acestei tehnologii, dacă va fi cazul, va dura zeci de ani, pentru că este greu de crezut că marile companii din domeniul energetic vor accepta, brusc, încetarea activităţii. Dacă informaţia este reală, întreaga lume se va schimba din toate punctele de vedere: politic, social, economic. Dar, foarte important, trebuie văzut cât costă investiţia iniţială. E foarte important chiar dacă resursa, din câte înţeleg, e gratis", ne-au declarat surse din domeniul energetic.

 

Într-un efort de a se alinia cumva la această tendinţă - ce se manifestă din ce în ce mai mult, în lume, în ultima perioadă - în legătură cu implementarea unei clase de tehnologie complet nouă, guvernul SUA şi-a exprimat şi el intenţia de a lansa pe piaţă elemente ale unei tehnologii bazate pe efectul Tesla în special pentru a realiza transferul de energie fără intermedierea cablurilor.

 

Prima încercare de implementare, un eșec

 

Fundaţia Keshe are sediul în localitatea Ninov din Belgia şi, în ultimii 40 de ani, a dezvoltat mai multe sisteme revoluţionare de tehnologie a transportului, purificării mediului sau de alimentare cu energie, care ar putea schimba viaţa pe întreaga planetă într-un timp foarte scurt. Fundaţia Keshe a propus lumii, prima dată, pe 21 aprilie 2012, revelarea planurilor şi dispozitivelor tehnologice pe care le-a proiectat şi dezvoltat, făcând demersurile necesare pentru invitarea tuturor statelor la conferinţa dedicată acelui eveniment internaţional. Nu toate ţările au răspuns, iar dintre cele care şi-au confirmat participarea, unele s-au răzgândit brusc, cu 24 de ore înaintea conferinţei, din cauză presiunilor mari care s-au făcut asupra liderilor lor de alte state sau corporaţii. Fundaţia nu va divulga numele ţărilor participante, care au acceptat atunci să primească şi să introducă în folosinţă noua tehnologie, şi nici pe acelea ale ţărilor care s-au retras de la conferinţă. Se ştie, însă, că reprezentanţii NASA s-au retras cu 24 de ore înaintea demonstraţiei, iar la două zile după aceea, pe 23 aprilie 2012, preşedintele SUA, Barack Obama, a semnat un decret prin care America nu recunoaşte tehnologiile neconvenţionale sau cele care provin din afara Americii.

 

Recent, Fundaţia Keshe a invitat din nou statele lumii la o conferinţă pe aceeaşi temă, care va avea loc pe data de 6 septembrie 2012, iar două săptămâni mai târziu, pe data de 21 septembrie 2012, ea va trimite tuturor ţărilor care vor dori, documentaţia necesară pentru a construi dispozitivele bazate pe noua tehnologie. Cu această a doua propunere, Fundaţia Keshe invită direct liderii naţiunilor să desemneze persoanele pentru a lua parte la întâlnirea care va fi organizată în Belgia, pe 6 septembrie 2012. Astfel, ea va iniţia prima fază de implementare a tehnologiei spaţiale bazată pe sistemele gravitaţionale şi magnetice Magrav. Mai apoi, fundaţia va trimite, simultan, tuturor oamenilor de ştiinţă interesaţi, documentaţia şi cunoştinţele necesare pentru producţia în serie a acelor aparate. Experţii internaţionali estimează că, la început, comunitatea ştiinţifică va ignora această propunere, urmărind ca ea să nu fie deloc mediatizată. Cu toate acestea, fundaţia va publica numele fiecărei ţări care va primi tehnologia respectivă şi adresa de e-mail care a fost folosită, astfel încât oricine doreşte va putea urmări răspunsurile şi corespondenţa cu guvernele în această problemă. În felul acesta, va putea fi făcută o evaluare a situaţiei internaţionale şi se va putea observa ce state doresc cu adevărat să aplice noile tehnologii. "Dacă tehnologiile vor fi aplicate, criza energetică a omenirii va fi rezolvată repede şi toate problemele de ordin financiar care au rezultat din această criză vor dispărea aproape imediat. Progrese uriaşe vor fi realizate, de asemenea, în domeniul medical, prin aceeaşi tehnologie pusă la dispoziţie de Fundaţia Keshe", se arată pe site-ul fundaţiei.

 

Noua tehnologie, gratuită

 

"Ţelul principal al fundaţiei este acela ca noua tehnologie să fie gratuită pentru orice guvern de pe planetă, în beneficiul fiecărui cetăţean al ei, deoarece fundaţia consideră că tehnologia sistemelor Magrav este proprietatea tuturor oamenilor de pe Pământ. Prin urmare, patentele de invenţie pentru aceste sisteme sunt, într-un fel, bunuri ale fiecărui locuitor al planetei noastre şi ele nu pot fi reclamate de nicio persoană, organizaţie sau naţiune, ca fiind proprietate personală. Aceasta poate să însemne, în scurt timp, prosperitatea tuturor statelor, deoarece fiecare ţară în parte va beneficia integral de veniturile obţinute prin folosirea judicioasă a noii tehnologii, în funcţie de direcţia benefică în care aceasta va fi folosită", scriu cei de la Keshe pe pagina lor de Internet.


Sursa: http://www.eurotv.md

Romanii in europa- Cehia

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on June 28, 2012 at 8:40 AM Comments comments (0)
In general slavii sustin ca toti romanii ce traiesc azi in tarile slave, au migrat din Romania, DUPA ce ei slavii ocupasera zona. In realitate romanii traiesc in teritoriile locuite de mii de ani de catre stramosii lor, iar slavii sunt cei care au venit si s-au asezat pe teritoriile noastre, nu invers. Spatiul tracic, doar cel unificat de Burebista, includea toate teritoriile pe care azi traiesc romanii- Ungaria, Cehia, Slovacia, Sudul Poloniei, o treime din Ucraina, Bulgaria, Serbia.

You need Adobe Flash Player to view this content.


istoria revine

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on June 6, 2012 at 1:40 AM Comments comments (0)



Cum statul incaseaza mai mult decat noi

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on May 10, 2012 at 6:15 AM Comments comments (0)

M-am gandit sa fac astazi un calcul din care sa vedem cat incaseaza statul de urma muncii noastre sa cat ne ramane noua:

Calculul l-am facut pentru un angajat in conditii normale de munca (deci contributii minime) si fara persoane in deducerea personala. Salariul Brut:1.000 lei


Dari catre diferite bugete ale statului:

Angajator Angajat

CAS   20.8%    - 208 lei  10,5%  - 105 lei

CASS               5,5%    -  52 lei    5,2%  -    52 lei

  0.85%    - 8 lei

Somaj              0.5%     -  5 lei                            0.5% -      5 lei  

FD. Garantare 0.25%  - 3 lei

Fd Accid           0.5%     -  5 lei

Impozit 16%   - 134 lei                                           

 

TOTAL  dari                  281 LEI                                      296 lei LEI


Lucratorul incaseaza: 704 lei net

Statul prin diferite fonduri incaseaza 577lei

Cand facem cumparaturi sau achitam facturi, intretinere... mai platim 24% TVA, deci statul mai ancaseaza 136 de lei.

In final, fara sa punem la socoteala alte impozite si taxe pe care platesc comerciantii pentru ca-si desfasoara activitatea (bani pe care-i platim tot noi), sau impozitele noastre pe proprietati situatia sta cam asa:

NOI: 568 de LEI adica 44%

Statul 713 LEI adica 56%

Cu alte cuvinte altii sunt cei care profita mai mult decat noi de pe urma muncii noastre. sa nu-ti vina sa o iei pe pustii?

Mostenirea clandestina - Documentar TVR despre Romania

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on May 7, 2012 at 8:05 AM Comments comments (0)

Postez o serie de trei documentare realizate de TVR care vor modifica radical viziunea despre Romania comunista, mai ales dupa ce am trecut prin aceasta criza. Vizualizati documentarele aici:

Mostenirea clandestina 1         Mostenirea clandestina 2        Mostenirea clandestina 3




71 de ani de la Katyn-ul romanesc

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on April 4, 2012 at 8:50 AM Comments comments (0)

71 de ani de la Katyn-ul romanilor, Masacrul de la Fantana Alba. Locul macelului rusesc

Pe lângă deportările românilor în Siberia, la începutul anului 1941, după ce trupele sovietice au pus stăpânire pe Basarabia şi Bucovina de Nord, NKVD-ul a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România pentru a atrage în cursă românii care doreau să treacă graniţa din teritoriile ocupate. Astfel, în data de 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română în speranţa că aşa vor putea să ducă până la capăt acţiunea lor. Însă nu a fost să fie aşa. În poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-ar fi somat să se oprească. După ce coloana ar fi ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. La finalul măcelului, răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi. Supravieţuitorii au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi de neimaginat, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var, fără ca Rusia să recunoască niciodată aceste crime împotriva umanităţii.

Marturii video pe http://basarabia-bucovina.info

Sfarsitul unei oranduiri?

Posted by nashu gyny - unul dintre cei multi on January 25, 2012 at 2:20 PM Comments comments (0)

Zilele acestea apar tot mai multe prognoze care arata ca EU intra din nou in criza, de data aceasta pe fondul datoriilor acumulate de catre guverne pentru a salva balonul econimic unflat pana in 2008. Eu chiar scriam in 2009 aici pe blog despre ceea ce se contura la orizont. Spuneam atunci in articolul Criza mondiala - actul II (prima parte - imprumuturile) ca in acele momente in care toate guvernele faceau imprumuturi extraordinare, ca pun bazele unei noi crize. Deci 2008-2009 au fost anii in care a inceput sa germineze griza care va rabufni la putere maxima in 2012, cand va fi unul din varfurile de rambursare a datoriilor.

Este clar ca in sistemul capitalist actual si-a atins un maxim in anii 2005-2008, iar iesirea nu poate fi decat o schimbare a valorilor, o schimbare a sistemelor actuale. Sistemele politice sunt greoaie si decuplate de la nevoile societatii, iar sistemul economic incepe sa fie unui de tip vestul salbatic in care totul este dirijat de interesele financiare, in care omul este pus pe ultimul loc ca importanta.

Sistemul este clar ca se va schimba, schimbare pe care noi nu o vom apuca sa o vedem. Nici macar copii nostri. Din pacate noi nu vom apuca decat perioada de degringolada, asemanatoare probabil anilor 500-900 perioada care nu poate fi incadrata nici in sistemul sclavagist, nici in evul mediu. Este o perioada dintre lumi, o perioada fara reguli sau morala. In Biblie i se mai spune purgatoriu..

Muti dintre noi am mai trait o asemenea perioada dintre lumi, in anii 1990, pe repede inainte, si ne amitim ca nu a fost deloc usor. 

PS. Inceputul sfarsitul sistemului scavagist si inceputul anarhiei a fost bifat in anul 476 cand Ostrogoti (neam germanic) au cucerit Roma. Unele voci printre care si premierul britanic Gordon Brown in acest moment spun ca Germania a fi principala vinovata pentru situatia actuala a batranului continent. Asemanari?



Rss_feed

Follow me on Twitter

Curs valutar

B24

 

e-mag - solutii complete

Video

1718 views - 0 comments
1251 views - 0 comments
1268 views - 0 comments
1016 views - 0 comments

Statistici

Gagal

Made in RO