Ne nastem singuri, uzi si goi iar raul abia incepe

Cum s-a schimbat Europa din anul 1000 pana in prezent

Wed, 16 May 2012 05:05:00 +0000

Cum statul incaseaza mai mult decat noi

Thu, 10 May 2012 10:15:00 +0000

M-am gandit sa fac astazi un calcul din care sa vedem cat incaseaza statul de urma muncii noastre sa cat ne ramane noua:

Calculul l-am facut pentru un angajat in conditii normale de munca (deci contributii minime) si fara persoane in deducerea personala. Salariul Brut:1.000 lei

Dari catre diferite bugete ale statului:

Angajator Angajat

CAS 20.8% - 208 lei 10,5% - 105 lei

CASS 5,5% - 52 lei 5,2% - 52 lei

0.85% - 8 lei

Somaj 0.5% - 5 lei 0.5% - 5 lei

FD. Garantare 0.25% - 3 lei

Fd Accid 0.5% - 5 lei

Impozit 16% - 134 lei

TOTAL dari 281 LEI 296 lei LEI

Lucratorul incaseaza: 704 lei net

Statul prin diferite fonduri incaseaza 577lei

Cand facem cumparaturi sau achitam facturi, intretinere... mai platim 24% TVA, deci statul mai ancaseaza 136 de lei.

In final, fara sa punem la socoteala alte impozite si taxe pe care platesc comerciantii pentru ca-si desfasoara activitatea (bani pe care-i platim tot noi), sau impozitele noastre pe proprietati situatia sta cam asa:

NOI: 568 de LEI adica 44%

Statul 713 LEI adica 56%

Cu alte cuvinte altii sunt cei care profita mai mult decat noi de pe urma muncii noastre. sa nu-ti vina sa o iei pe pustii?

Mostenirea clandestina - Documentar TVR despre Romania

Mon, 07 May 2012 12:05:00 +0000

Postez o serie de trei documentare realizate de TVR care vor modifica radical viziunea despre Romania comunista, mai ales dupa ce am trecut prin aceasta criza. Vizualizati documentarele aici:

Mostenirea clandestina 1 Mostenirea clandestina 2 Mostenirea clandestina 3

71 de ani de la Katyn-ul romanesc

Wed, 04 Apr 2012 12:50:00 +0000

71 de ani de la Katyn-ul romanilor, Masacrul de la Fantana Alba. Locul macelului rusesc

Pe lângă deportările românilor în Siberia, la începutul anului 1941, după ce trupele sovietice au pus stăpânire pe Basarabia şi Bucovina de Nord, NKVD-ul a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România pentru a atrage în cursă românii care doreau să treacă graniţa din teritoriile ocupate. Astfel, în data de 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română în speranţa că aşa vor putea să ducă până la capăt acţiunea lor. Însă nu a fost să fie aşa. În poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-ar fi somat să se oprească. După ce coloana ar fi ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. La finalul măcelului, răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi. Supravieţuitorii au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi de neimaginat, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var, fără ca Rusia să recunoască niciodată aceste crime împotriva umanităţii.

Marturii video pe http://basarabia-bucovina.info

Sfarsitul unei oranduiri?

Wed, 25 Jan 2012 19:20:00 +0000

Zilele acestea apar tot mai multe prognoze care arata ca EU intra din nou in criza, de data aceasta pe fondul datoriilor acumulate de catre guverne pentru a salva balonul econimic unflat pana in 2008. Eu chiar scriam in 2009 aici pe blog despre ceea ce se contura la orizont. Spuneam atunci in articolul Criza mondiala - actul II (prima parte - imprumuturile) ca in acele momente in care toate guvernele faceau imprumuturi extraordinare, ca pun bazele unei noi crize. Deci 2008-2009 au fost anii in care a inceput sa germineze griza care va rabufni la putere maxima in 2012, cand va fi unul din varfurile de rambursare a datoriilor.

Este clar ca in sistemul capitalist actual si-a atins un maxim in anii 2005-2008, iar iesirea nu poate fi decat o schimbare a valorilor, o schimbare a sistemelor actuale. Sistemele politice sunt greoaie si decuplate de la nevoile societatii, iar sistemul economic incepe sa fie unui de tip vestul salbatic in care totul este dirijat de interesele financiare, in care omul este pus pe ultimul loc ca importanta.

Sistemul este clar ca se va schimba, schimbare pe care noi nu o vom apuca sa o vedem. Nici macar copii nostri. Din pacate noi nu vom apuca decat perioada de degringolada, asemanatoare probabil anilor 500-900 perioada care nu poate fi incadrata nici in sistemul sclavagist, nici in evul mediu. Este o perioada dintre lumi, o perioada fara reguli sau morala. In Biblie i se mai spune purgatoriu..

Muti dintre noi am mai trait o asemenea perioada dintre lumi, in anii 1990, pe repede inainte, si ne amitim ca nu a fost deloc usor.

PS. Inceputul sfarsitul sistemului scavagist si inceputul anarhiei a fost bifat in anul 476 cand Ostrogoti (neam germanic) au cucerit Roma. Unele voci printre care si premierul britanic Gordon Brown in acest moment spun ca Germania a fi principala vinovata pentru situatia actuala a batranului continent. Asemanari?

PNL-istii isi dau demisia?!!?

Mon, 23 Jan 2012 19:15:00 +0000

In aceasta seara am auzit ceva ce nu credeam sa aud. Toti parlamentarii PNL vor sa-si dea demisia din parlament. Ar fi cea mai tare lovitura de imagine. Un grup renunta la privilegii inainte de termen. Ar sarii in aer in preferintele de vot ale romanilor in eventualele alegeri. Partea cea mai grea ar fi ca ramanand partid neparlamentar nu ar mai avea acces cu observatori in sectiile de votare. Daca si PSD si PC ar face acelasi lucru, cred ca ne indreptam spre un regim gen Lukasenko, ceea ce nu prea ar fi de dorit.

Poate daca fiecare dintre aceste partide ar lasa cate un reprezentant din fiecare partid in parlament, poate ar avea reprezantativitate.

Oricum dupa 11 zile de demonstratii se pare ca PD-L-ul are ceva probleme.

Imnul protestantului

Wed, 18 Jan 2012 18:50:00 +0000

Noi vrem pamant! - 1894 Fire de tort G. Cosbuc

Tue, 17 Jan 2012 14:10:00 +0000

Flamand si goi, far-adapost,

Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,

Si m-ai scuipat si m-ai batut

Si cane eu ti-am fost!

Ciocoi pribeag, adus de vant,

De ai cu iadul legamant

Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi!

Rabdam poveri, rabdam nevoi

Si ham de cai, si jug de boi;

Dar vrem pamant!

O coaja de malai de ieri

De-o vezi la noi tu ne-o apuci,

Baietii tu-n razboi ni-i duci,

Pe fete ni le ceri.

Injuri ca-avem noi drag si sfant;

Nici mila n-ai, nici crezamant!

Flamanzi copiii-n drum ne mor

Si ne sfarsim de mila lor

Dar toate le-am trai usor

De-ar fi pamant!

De-avem un cimitir in sat,

Ni-l faceti lan, noi boi in jug,

Si-n urma lacomului plug

Ies oase, si-i pacat!

Sunt oase dintr-al nostru os;

Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos

Din case goi, in ger si-n vant,

Ne-ati scos si mortii din mormant;

O, pentru morti si-al lor prinos

Noi vrem pamant!

Si-am vrea si noi, si noi sa stim

Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc,

Ca nu-si vor, bate-ai vostri joc

De noi, daca murim.

Orfani si cei ce dragi ne sunt

De-ar vrea sa planga pe-un mormant,

Ei n-or sti-n care sunt zacem,

Caci nici pentr-un mormant n-avem

Pamant - si noi crestini suntem!

Si vrem pamant!

N-avem nici vreme de-nchinat,

Caci vremea ni-e in mani la voi;

Avem un suflet inca-n noi

Si parca l-ati uitat!

Ati pus cu totii juramant

Sa n-avem drepturi si cuvant;

Batai si chinuri, cand tipam,

Obezi si lant, cand ne miscam,

Si plumb, cand istoviti strigam

Ca vrem pamant!

Voi ce-aveti ingropat aici?

Voi grau? Dar noi stramosi si tati,

Noi mame, si surori si frati!

In laturi, venetici!

Pamantul nostru-i scump si sfant,

Ca el ni-e leagan si mormant;

Cu sange cald l-am aparat,

Si cate ape l-au udat

Sunt numai lacrimi ce-am varsat

Noi vrem pamant!

N-avem puteri si chip de-acum

Sa mai traim cersind mereu,

Ca prea ne schingiuiesc cum vreu

Stapani luati din drum!

Sa nu dea Dumnezeu cel sfant

Sa vrem noi sange, nu pamant!

Cand nu vom mai putea rabda,

Cand foamea ne va rascula,

Hristosi sa fiti, nu veti scapa

Nici in mormant

100 de ani in 10 minute

Wed, 04 Jan 2012 13:40:00 +0000

La multi ani romani

Sun, 01 Jan 2012 13:50:00 +0000

La multi ani!

2012 sa va fie un an plin de bucurii si lipsit de apocalipse.

Bucuriile va trebui sa vi le fabricati singuri. Si nu uitati sa vi le ascundeti, sa fie personale, in familie sau intre prieteni. Pericolul mare ar fi impozitul pe bucurie care ar putea aparea pentru "salvarea bugetului". Bugetul cui?

Criza indusa

Tue, 13 Dec 2011 08:20:00 +0000

Pana saptamana trecuta eram convins ca aceasta criza manipulata in interesul celor "300" a scapat de sub control, si ca ea, criza, incepe sa prinda personalitate si sa faca ea ce vrea. Ma tot uit si ma minunez cum dracu criza asta loveste preponderent in Europa si in SUA.

Apar si tot felul de teorii, cum ca europenii si americanii sunt lenesi, ca nu vor sa produca si ca acesta este motivul pentru care se duc in jos (a se vedera puntul 9 din articolul scris in august "10 strategii de manipulare a maselor"). In acelasi timp, se ridica in slavi poporul german (harnic, muncitor,... rasa pura...ce mai). Incep sa fie reluate teme din al doilea razboi mondial. Nemtii se pare ca nu au renuntat nici o data la pretentiile lor de dominare a Europei. Care sunt aliatii lor? Francezii - va spune ceva "guvernul de la Vichy"? Uitati-va ce fac cu cei care nu le accepta opiniile... pardon, cererile. Uitati-va la Greci, le-au zburat guvernul, uitati-va in Italia; si guvenul lor a zburat... uitati-va in RO. Cum ce? Nu a zburat guvernul? Nu. Dar a zburat presedintele Senatului, al II-lea om in stat, cel care a cerut studierea datoriilor istorice ale Germaniei catre Romania.

Imediat dupa mazilirea lui Geoana in Senat s-a votat abandonarea studiului acestei datorii. UAU!

Ca sa ma introrc putin la UE, Germania nu cere nici mai mult nici mai putin, decat modificarea tratatelo UE si cedarea catre Strasbourg si Bruxelles a politicilorfiscale ale statelor. Cine conduce la Strasbourg si Bruxelles? Germania bine inteles. Orice stire despre UE icepe invariabil cu "liderii europeni Angela Merkel si..." Si uite asa, Germania va cucerii Europa fara sa traga un glont, ci prin constrangeri economice si financiare.

Harachiri cu toata lumea

Mon, 05 Dec 2011 19:05:00 +0000

In 2009 intr-o discutie cu un grup de prieteni, cineva a spus ca "Basescu a facut harachirii cu profesorii". In discutie era vorba despre faptul ca in 2008 i-au amagit pe profesori ca le cresc salariile cu 50%. Daca va mai amintiti, parlamentul a dat o lege ca profesorii sa aibe o leafa mai mare, iar Tariceanu - primistru pe atunci, a dat o ordonanta de urgenta prin care efectele legii erau amanate. Mama-mama, ce dezbateri erau pe la tv, si in toate mediile a Tariceanu cel rau nu vrea sa accepte propunerile bune ale lui Basescu cel bun.

Intre timp ai lu Base au luat puterea. Cum si in ce fel, e alta discutie. Esential este ca au luat-o. Cand sa aplice ce au votat in toamna lui 2008... stai sa vezi si sa nu crezi ca "guvernu Taricenu a furat banii"!!!!!????? UAU. Eu stiam de acasa ca promisiunea este promisiune, si trebuie respectata. In orice conditii.

O alta promisiune in campanie a fost sprijinirea mediului de afaceri. Harachirii si cu astia. Ai dracu ciocoi... Sug sangele neamului. Si in aprilie 2009 scot celebra OUG 34 care ingroapa pur si simplu cateva sute de mii de mici firme. Pe langa obligativitatea unei dari catre stat indiferent daca aveai sau nu activitate, daca aveai sau nu profit, au fost si alte lovituri grele: nedeductibilitatea TVA la carburanti, nedeductibilitatea reevaluarii efectuate in 2007, dedeductibilitatea TVA la achizitiile de autoturisme. Inca o promisine de campanie incalacata. Este celebra afirmatia de fanariot a lui Pogea "Daca nu poti plati nici macar 500 de euro la stat, anual, inchide!"

Un alt harachirii, de data asta general, s-a facut cu tot poporul prin incalcarea promisiunii prin care presedintele nostru si-a castigat al doilea manadat . Reducerea numarului de parlamentari la 300. La dracu si cu chestia asta.

Harachirii pe toata linia. Un fleac ne-au ciuruit. Pe toti.

La multi an Romania

Thu, 01 Dec 2011 10:35:00 +0000

Treceti batalioane romane Carpatii

Hora Unirii

FMI l-a trantit pe Ceausescu

Mon, 28 Nov 2011 22:15:00 +0000

Annely Ute Gabanyi argumentează, bazându-se pe cercetările şi analizele pe care le-a făcut, că regimul Ceauşescu nu ar fi vrut să-şi plătească datoriile la băncile occidentale, aşa cum scriu istoricii români, ci a fost obligat să o facă. Astfel, de pildă, FMI i-a propus României în perioada 1982-1983 un acord stand-by prin care datoriile ţării să fie re-eşalonate şi, în schimb, guvernul să aplice măsuri de austeritate extrem de drastice. Gabanyi explică mai departe că, sub presiunea Occidentului, România a fost nevoită să dea înapoi banii împrumutaţi în anii ‘70, chiar cu preţul înfometării populaţiei. În acest fel, cancelariile vestice mizau pe două efecte: recuperarea banilor şi ieşirea în stradă a românilor umiliţi.

Ce-i lipseşte României pentru a ieşi din starea de periferie în care se află?

A.U.G.: Pentru a depăşi periferia internă sau pe cea externă?

Ambele.

A.U.G.: Problema e destul de complexă şi nu este exclus să contrariez cu această apreciere. După părerea mea, pe plan extern, România a păşit în noua eră de după revoluţia din 1989 lipsită de capitalul politic pe care Occidentul ar fi putut să-l acorde României pentru politica sa de autonomie dusă în perioada războiului rece. Ştiu ca se mai vehiculează în anumite cercuri teza conform căreia opoziţia României, desigur în limitele posibilului, împotriva hegemoniei sovietice în Comecon şi în Pactul de la Varşovia nu ar fi fost reală. Aceste teze de care m-am lovit curent în cadrul cercetărilor mele de peste 40 de ani au fost contrazise şi invalidate de documentele şi studiile publicate după 1989. În plus, România a pornit ca cea mai săracă rudă din fostul bloc comunist. Era săracă, chiar dacă nu avea datorii la fel ca celelalte ţări comuniste care în 1989 erau în pragul falimentului de stat.

Faptul că a ieşit din comunism fără datorii nu i-a fost de mare folos României.

A.U.G.: Ar fi putut să fie altfel. Într-o analiză făcută în februarie 1989 de Bogomolov, consilierul lui Gorbaciov, se arăta că acest lucru era în avantajul României, creând precondiţiile pentru ca această ţară „a cărei populaţie s-a eliberat de valorile socialiste şi care tradiţional a fost educată în spiritul destinului comun cu lumea latină să se orienteze definitiv spre Vest”. În aceste condiţii, susţine mai departe Bogomolov, sprijinul material şi financiar al Occidentului ar putea fi într-adevăr eficient într-o ţară care, spune el, posedă resurse economice şi naturale îndestulătoare. Din păcăte, sprijinul material şi financiar consistent al Occidentului a fost dirijat atunci către Polonia, Ungaria şi mai apoi spre cehoslovaci. De altfel, şi în privinţa susţinerii economice de către Occident există interpretări diferite.

La ce vă referiţi?

A.U.G.: Se spune curent că România ar fi vrut cu tot dinadinsul să-şi replătească datoriile pe la începutul anilor 1980. Or, de fapt, n-a avut încotro.

Vreţi să spuneţi că FMI a putut să oblige regimul Ceauşescu să-şi achite datoriile înainte ca ele să fi devenit scadente?

A.U.G.: Nu este vorba de scadenţa datoriilor. După criza polonă din 1980, statul est-european cu imense datorii la băncile occidentale, acestea au devenit foarte nervoase, întrebându-se dacă statele comuniste din estul Europei vor fi capabile să-şi achite datoriile contractate în decursul anilor 1970. În 1981, România avea o datorie de 11,8 miliarde dolari, dar de exemplu aceeaşi datorie o avea şi Ungaria, numai că, din cauză că această ţară avea doar jumătate din populaţia României, datoria per capita a Ungariei era dublă faţă de cea a României. Cu toate acestea, scria atunci un analist al Deutsche Bank, Ungaria a fost salvată de băncile străine occidentale, în vreme ce România a fost nevoită să-şi achite datoriile până la ultimul ban.

De ce?

A.U.G.: Este ştiut că şi deciziile de natură economică sunt în esenţă politice. În locul unei aprecieri proprii, vă prezint răspunsul dat de un oficial american ziaristei austro-americane Susanne Brandstätter, în filmul ei „Şah Mat. Strategia unei revoluţii”: „Am vrut să forţăm România să facă reforme, care în cele din urmă ar fi scos populaţia în stradă, sau să plătească datoriile, fapt care, în cele din urmă, tot ar fi scos populaţia în stradă”.

Vreţi să spuneţi că FMI, prin faptul că a obligat România să-şi plătească datoriile, a forţat de fapt izbucnirea revoluţiei?

A.U.G.: Neîndoielnic, politica de austeritate la care a fost supusă populaţia României în anii 1980 a fost printre factorii decisivi care au dus oamenii la disperare şi, în final, la revoltă.

Credeţi că, forţând nota în România, regimul Ceauşescu ar fi putut cădea înainte de căderea Zidului Berlinului?

A.U.G.: Ştiţi că „repetiţia generală” pentru revoluţia română a avut loc în noiembrie 1987. Dar problema pe care o discutam în 1982-1983 era de ce România a refuzat acordul stand-by cu FMI, de încheierea căruia depindea reeşalonarea datoriilor ţării cu băncile occidentale particulare. Din studiile efectuate la vremea aceea la Institutul de Cercetare al Europei Libere, studii care se pot consulta la arhiva Universităţii Central Europene de la Budapesta, reiese clar că planul propus de către FMI pentru plata datoriilor României prevedea măsuri de austeritate atât de drastice încât a fost refuzat de conducerea de atunci a României, fiind înlocuit cu un program propriu care, deşi mai puţin sever decât cel preconizat de FMI, a fost responsabil pentru sărăcia şi lipsurile pe care le-au îndurat oamenii până în 1989.

Dar cum ajunsese România să aibă acele datorii?

A.U.G.: Datoriile la firme occidentale au fost contractate începând din anii 1960, când România a început să pună în practică propria strategie de dezvoltare economică, care printre altele urmărea şi reducerea dependenţei de livrările de energie şi materii prime din Uniunea Sovietică. Această strategie avea trei componente: obţinerea de petrol din ţări aflate în lumea a treia cu rezerve de petrol, în schimbul efectuării de prospecţiuni, a livrării de instalaţii de foraj şi a formării de specialişti în instituţiile de învăţământ din România; achiziţionarea de tehnologie avansată din Occident pentru construcţia de rafinării în România şi, în cele din urmă, exportul produselor rafinate cu un profit substanţial pentru România. Dar au apărut războiul dintre Iran şi Irak, apoi criza petrolului şi, în acest context, România nu a mai fost în stare să-şi achite datoriile la timp.

Deci România a primit bani din Occident pentru investiţii, i-a folosit în acest scop, dar „afacerea” în care a investit a căzut şi nu a mai putut să dea banii înapoi.

A.U.G.: Da. În principiu, fiind singura ţară din bloc care devenise membră a FMI încă în 1972, înfruntând URSS, România ar fi trebuit să fie tratată preferenţial de această organizaţie şi de către băncile occidentale.

Şi a luat vreodată bani de la FMI înainte de 1989?

A.U.G.: A luat două tranşe şi pe a treia nu a mai luat-o.

Ce-a făcut cu banii? Ce sumă a luat?

A.U.G.: Sume relativ mici. Banii mulţi au fost luaţi de la băncile private, cu termene scurte de returnare. Potrivit, însă, documentelor internaţionale pe care le-am cercetat, România nu a vrut cu tot dinadinsul să plătească aceste datorii dintr-o dată, după cum susţin analişti şi istorici români. Numai că România a fost pusă la colţ, iar poporul român a tras lozul cel mai negru. Într-un fel, acest lucru a avut partea lui bună, de vreme ce a dus la căderea regimului.

Nu a fost prea târziu?

A.U.G.: Nu ştiu dacă a căzut prea devreme sau prea târziu, dar a căzut prost: a plecat un regim anti-sovietic pentru ca să vină la putere un regim pro-sovietic. Dacă ar fi căzut şi regimul şi sistemul ar fi fost altceva, dar aşa au ajuns în fruntea ţării nişte persoane care plănuiau să menţină România într-o zonă gri, de influenţă a Uniunii Sovietice.

Până când a durat de facto regimul pro-sovietic în România?

A.U.G.: Faza grea a durat până la scoaterea generalilor complotişti, în frunte cu ministrul Apărării Nicolae Militaru numit imediat în decembrie 1989, de la posturile lor, în februarie 1990. A doua fază s-a terminat o dată cu căderea URSS, cam prin septembrie 1991, iar faza a treia a ţinut până la alegerile din 1996, când, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din acel an, au fost înlăturaţi din CSAT şi ultimii generali pro-sovietici.

Mai există şi o a patra fază a regimului pro-sovietic?

A.U.G.: Nu, chiar şi Ion Iliescu şi-a dat seama după aceea că ţara trebuie să meargă într-o direcţie pro-occidentală. Din păcate, noul preşedinte Emil Constantinescu nu şi-a putut onora promisiunea că va duce România curând pe drumul integrării euro/atlantice, România nefiind în 1997 printre acele ţări foste comuniste alese pentru primul eşalon pentru integrarea în NATO şi în UE. Abia în urma războiului din Kosovo, când România, după spusele preşedintelui Constantinescu, „s-a comportat ca o ţară NATO”, ţara şi-a început negocierile de aderare la UE, iar în 2002 a primit undă verde pentru NATO. Deci, în primul deceniu după revoluţie, România, spre deosebire de celelalte state central-europene care au primit sprijin financiar şi expertiză din partea UE, a fost lăsată în derivă, aici fortificându-se cartelurile economice indigene.

Consolidarea acestor carteluri e o consecinţă a persistenţei vechiului sistem?

A.U.G.: A fost atât o consecinţă a felului în care s-a făcut schimbarea în 1989, cât şi a faptului că României i-a lipsit o perspectivă clară a integrării în sfera occidentală.

Spuneaţi că imediat după 1980 doar elita pro-sovietică din România s-a implicat în politica ţării.

A.U.G.: Această elită a fost adusă la putere printr-o lovitură de stat deghizată în răscoală populară. Oamenii ieşiseră în stradă cerând „Jos comunismul” şi s-au trezit cu „Jos Ceauşescu”. A fost o mare greşeală fiindcă problema nu era doar Ceauşescu, ci comunismul ca sistem.

Totuşi, chiar şi acum, la 21 de ani de la căderea lui Ceauşescu, mai multde jumătate din români spun că în comunism era mai bine şi că în sine comunismul era o idee bună, prost aplicată. Mai mult chiar, scriitorul Mircea Cărtărescu este de părere că „sistemul era groaznic, însă aveam stabilitate şi fiecare ştia ce-l aşteaptă în ziua următoare”. De ce credeţi că această nostalgie persistă într-un fel chiar şi la nivelul elitelor?

A.U.G.: Această nostalgie persistă în toate ţările foste comuniste, însă mai ales printre dezavantajaţii şi perdanţii schimbărilor economice petrecute de atunci. Este cel puţin straniu ca un om cult precum Mircea Cărtărescu să-şi mărturisească nostalgia după un tip de stabilitate cu Securitatea la poartă şi închisoarea la colţ.

CV Anneli Ute Gabanyi , 69 de ani

Urmează cursuri de Filologie si Stiinte politice la universitatile din Cluj, Munchen, Clermont-Ferrand şi la University of Southern California.

Obţine titlul de doctor în filologie de la Universitat der Bundeswehr din Hamburg. În 1963 părăseşte Romania, stabilindu-se la Munchen.

Intre 1969 si 1987 este analist principal, apoi director al secţiei romane de cercetare la Radio Europa Libera, Munchen.

Intre 1988 si 2000 este analist principal la Sudost-Institut, Munchen, apoi analist principal asociat la Departamentul pentru Extinderea U.E. din cadrul Institutului German pentru Probleme Internationale si de Securitate Stiftung Wissenschaft und Politik, Berlin.

Este autoarea volumelor „Partei und Literatur in Rumanien seit 1945.

Untersuchungen zur Gegenwartskunde Sudosteuropas” (1975), „Die unvollendete Revolution. Rumanien zwischen Diktatur und Demokratie” (1990) si „Systemwandel in Rumanien.

Von der Revolution zur Transformation” (1998), aparut si in limba română in anul 1999 sub titlul „Revoluţia neterminată”.

SABINA FATI

sursa: romanialibera.ro si Gandeste.org

Flanco...

Fri, 11 Nov 2011 20:25:00 +0000

O sa va povestesc astazi o intamplare personala.

Pe 30 octombrie, intr-o dumunica seara, m-am imbracat frumos, m-am parfumat si m-am prezentat la un magazin din reteaua Flanco. Am ochit un produs voluminos absolut necesar pentru mine si cu 50 de lei mai ieftin decat la concurenta (e criza si ne uitam la fiecare banut, nu?) si zupp la casa sa-l platesc. Nu-l aveau pe stoc (de altfel nici la concurenta nu exista pe stoc), asa ca mi s-a propus sa achit produsul ca mi-l aduc ei pana vineri cel tarziu; vineri fiind maximul maximului. Io, cu dumnezeu, am zis ca lucrez cu o firma mare, mare, de sapte ori mare ca cica e prin vre-o sapte tari raspandita, am platit si am primit pe langa promisiuni o hatie A4 cu produsul de primit.

M-am dus cuminte acasa si am asteptat. Si ghici ce? Si s-a facut vineri, si nici o veste de la FLANCO. Asa ca vineri seara, pe 4 noiembrie m-am prezentat la magazin. Ma intampinat foarte amabil un tanar care mi-a explicat foarte frumos ca sunt cam dobitoc, ca n-am inteles eu bine, si ca alea 4-5 zile promise pe duminica pe 30 sunt defapt 3-4 saptamani.

Am sunat apoi la centru (Bucuresti), am trimis email, ce mai... reclamagiu in toata regula....

Luni 7 noiembrie, acelasi tip cu care vorbisem la in magazin m-a sunat cu un alt ton, mult mai potrivit pentru multinationala pentru care lucreaza, si-a cerut scuze si mi-a promis solemn ca pana vineri am produsul. Chiar a specificat ca este vorba de vinerea asta (nr 11.11.2011), ca vor urgenta comenzile, ca de fapt produsul pe care l-am comandat si platit era pe undeva pe la furnizor, poate chiar pe banda de productie.... dar el se va ocupa personal de rezolvarea acestei probleme.

Pana in vinerea promisa... liniste. Eu nerabdator din fire pe la ora 13 il sun pe... tipu de la Flanco, care mi s-a destainuit ca a fost in libere zilele trecute si ca nu stie ce s-a mai intamplat (tare mult s-a tinut de promisiunea ca se va ocupa personal). Ma suna inapoi dupa 30 de minute sa-mi spuna sa astept linistit acasa ca "vine" baietii. Pe la 18 nu "a venit" baietii, asa ca sun iara. Iara ca "vine" ca sunt putin ocupati.

La 20 alt telefon, dar de data alt raspuns : "Baietii e in judet, si vin pe la 22-23", daca nu maine dimineata pe la 9. Acu o sa astept si maine dimineata si o sa tot astept baetii de la flanco (cu f mic).

Jur ca nu a mai patit una ca asta. Serios. In afara de intarzierea de de o zi a baietilor de la COSMO (magazin de electronice) sau cea de 2 saptamani a celor de la RDS pana sa-mi instaleze internetul, sau cea de 3 saptamani a autoturismului (toate in 2008 ) parca nu am mai patit asa ceva

PS. oare ITM-ul stie cat muncesc baietii aia?

Update: Sambata: a venit ora 9 si a trecut. La-m sunat pe tip. Apromis pt ora12. A trecut ora 12. L-am sunat pe tip. Nu a mai raspuns, insa la 12.30 produsul a fost livrat.

Sfarsit. Finn. The End.

Functionarul de peste tot

Thu, 13 Oct 2011 08:25:00 +0000

Pleaca ai nostri vin ai nostri

Fri, 30 Sep 2011 06:25:00 +0000

O vorba zice ca pleaca ai nostri vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii....

mare tam tam ca pleaca Nokia. Da pleaca. Si? Sio vine Huawei. Partea nasoala este ca aia pleaca de la Cluj si astia vin la Bucuresti, Ca acolo raman descoperiti vre-o 2200 de oameni care nu primesc nimik, ca statul nu stie sa faca o negociere in picioare, pentru ca angajatii sai fac concesii pentru umplerea buzunarelor proprii.

Ce vreau sa spun? Ca au plecat unii care dadeau salarii de mizerie, si au venit altii care vor da tot astfel de salarii.

De vina sunt si aia, si ai nostri care incaseaza la un salariu de 1000 in jur de 800

Profetii economice

Wed, 28 Sep 2011 10:30:00 +0000

Pentru cei care nu stiu engleza - o sa fie nasol: Tipu asta explica cum viseaza de ani de zile o asa criza, cum lor, celor care fac regulile pe piata financiara nu le pasa de nimic, doar de profit, si preconizeaza o pierdere imensa a economiilor.

Era sa uit. Despre guverne spune ca nu ele conduc, ci Goldman Sachs

Cele mai datoare tari

Wed, 28 Sep 2011 07:55:00 +0000

Si daca tot am vorbit azi de falimente, cred ca ar trebui sa vorbim si de datoriile tarilor. Iata un top 20 in care Romania nu intra.

20. SUA

Datoria raportată la PIB - 101%

Datoria externă: 14,8 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 48.258 dolari

19. Ungaria

Datoria raportată la PIB - 120%

Datoria externă: 225,2 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 22.739 dolari

18. Australia

Datoria raportată la PIB - 138%

Datoria externă: 1,23 de trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 57.641 dolari

17. Italia

Datoria raportată la PIB - 146%

Datoria externă: 2,6 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 44.760 dolari

16. Spania

Datoria raportată la PIB - 179%

Datoria externă: 2,46 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 60.614 dolari

15. Grecia

Datoria raportată la PIB - 182%

Datoria externă: 579 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 53.984 dolari

14. Germania

Datoria raportată la PIB - 185%

Datoria externă: 5,4 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 51.572 dolari

13. Portugalia

Datoria raportată la PIB - 223%

Datoria externă: 552,2 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 51.572 dolari

12. Franta

Datoria raportată la PIB - 250%

Datoria externă: 5,37 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 83.871 dolari

11. Hong Kong

Datoria raportată la PIB - 250%

Datoria externă: 815 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 115.612 dolari

10. Norvegia

Datoria raportată la PIB - 251%

Datoria externă: 640 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 137.476 dolari

9. Austria

Datoria raportată la PIB - 261%

Datoria externă: 867 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 105.616 dolari

8. Finlanda

Datoria raportată la PIB - 271%

Datoria externă: 505 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 96.197 dolari

7. Suedia

Datoria raportată la PIB - 282%

Datoria externă: 1 trilion de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 110.479 dolari

6. Danemarca

Datoria raportată la PIB - 310%

Datoria externă: 626 miliarde de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 113.826 dolari

5. Belgia

Datoria raportată la PIB - 335%

Datoria externă: 1,32 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 127.197 dolari

4. Olanda

Datoria raportată la PIB - 376%

Datoria externă: 2,55 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 152.380 dolari

3. Elvetia

Datoria raportată la PIB - 401%

Datoria externă: 1,3 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 171.528 dolari

2. Marea Britanie

Datoria raportată la PIB - 413%

Datoria externă: 8,9 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 146.953 dolari

1. Irlanda

Datoria raportată la PIB - 1.382%

Datoria externă: 2,38 trilioane de dolari

Datoria externă pe cap de locuitor: 566.756 dolari

Nu va impacientati pentru Elvetia. La capitolul datorie externa intra depozitele strainilor la bancile din tara.

Datoria externa se refera strict la obligatiile externe ale unei tari in comparatie cu restul lumii. Concret, aceste obligatii sunt: datoria publica externa, datoria privata externa si depozitele nerezidentilor. Pt Romania datoria externa este 96 mld. euro (aprox 76% din PIB - deci nu suntem departe de clasament). Pe langa datoria externa, mai exista si componenta datorie interna formata din datoria publica interna + datoria privata interna. Datoria publica (acel 40% pt Romania) este formata din datoria publica externa + datoria publica interna

Mica istorie recenta a falimentelor statale

Wed, 28 Sep 2011 05:05:00 +0000

FILE DE ISTORIE. Lista crizelor suverane din ultima sută deani începe cu Germania şi se termina (să sperăm!) cu potenţialul faliment al Greciei!

În 1920, învinsă în primul război mondial,Germania a fost condamnată la faliment prin Tratatul de la Versailles, care a stabilit obligaţii de despăgubiri de război cu mult peste valoarea de piaţă a tuturor activelor statului german. Efectul? Hiperinflanţia – care îşi produce efectelepână în zilele noastre prin abordarea excesiv de conservatoare în politicile monetare ale Banca Centrală Europeană (BCE). În urmă cu aproximativ 100 de ani, costul unei pâini în Germania ajunsese să depăşească 100 de miliarde de mărci. Teama reveniri unor astfel de vremuri face din Germania un apărător extrem de puternic al politicilor anti-inflaţioniste (cu orice preţ!) duse de BCE.

Al doilea episod a avut loc după cel de-al doilea război mondial, în care întreaga structură industrialăa Germaniei a fost pusă la pământ! Tot atunci, Marea Britanie – chiar dacă aflată în tabăra învingătorilor, a întâmpinat probleme cu ultima plată a împrumutuluide 4,34 de miliarde de dolari acordat de Statele Unite. Suma – echivalentul acirca 140 de miliarde de dolari în prezent – reprezenta de două ori dimensiuneaProdusului Intern Brut al Angliei la acea dată.

FALIMENTELE ULTIMILOR 20 DE ANI.

Spectaculoase sunt însăexemplele recente! În 1998, Pakistanul nu a mai putut plăti, un împrumut în valoare de 1,6 miliarde de dolari. Statul a rezolvat însă situaţia într-o perioadă de graţie convenită cu creditorii.

Tot în 1998, Rusia nu şi-a mai putut răscumpăra o serie de obligaţiuni ajunse la scadenţă. Datoria ţării se ridica, la momentul respectiv,la 72,7 miliarde de dolari. A fost impus un moratoriu asupra răscumpărăriiobligaţiunilor denominate în valută (deţinute în special de investitoristrăini). Până la urmă, datoriile au fost restructurate şi achitate, iar populaţia nu a fost afectată.

În acelaşi an 1998, Venezuela a intrat pentru o perioadă în incapacitate de plată (la un împrumut de 270 de milioane de dolari), însă situaţia a fost rezolvată. Similară a fost şi situaţia Ucrainei din luna septembrie a aceluiaşi an, când nu a mai achitat datorii în valoare de 1,2 miliarde de dolari.

În 1999, România s-a aflat aproape de punctul de intra în incapacitate de plată. Preşedintele de atunci al ţării, Emil Constantinescu, povestea că acerut sprijinul FMI şi al Băncii Mondiale. În acel an, leul s-a depreciat puternic în raport cu dolarul.

În ianuarie 2000, Kievul devenea iar rău-platnic. Statul a convertit o mare parte din obligaţiunile scadente (denominate în euro şi in dolari), prelungindu-le scadenţa şi micşorându-le dobânda, investitorii ieşind astfel în pierdere.

Tot în 2000 restructurarea a fost singura soluţie pentru Ecuador. Statul a apelat la această soluţie pentru 90% din datoria de 6,6 miliarde de dolari pe care o avea la jumătatea anului anterior.

În acelaşi an 2000, şi Peru a intrat în default! Soluţia aplicată de Peru în luna septembrie, atunci când s-a văzut în situaţia de a numai putea plăti la timp un împrumut în valoare de 4,8 miliarde de dolari a fost simplă: statul a plătit o dobândă de 80 de milioane de dolari şi a obţinut o amânare de 30 de zile.

În 2001, falimentul a fost mai aproape de noi decât am puteacrede. Atunci Moldova nu a mai putut răscumpăra obligaţiuni în valoare de 145de milioane de dolari. La scurt timp după aceasta, a început treptat să-şiachite datoriile, însă a intrat iar în incapacitate de plată în iunie 2002,după ce-şi răscumpărase mai bine de jumătate din obligaţiunile scadente.

UN CAZ DE MANUAL. Falimentul Argentinei din anul 2002 a rămas, până astăzi, emblematic din cauza modului în care aceasta a fost rezolvată. Atunci Argentina s-a declarat incapabilă să plătescă o datorie depeste 100 de miliarde de dolari. Argentina trecea printr-o criză economic începută la mijlocul anilor 1990, devenită recesiune cu acte în regulă între 1999 şi 2002.Guvernul a sistat plăţile către creditorii externi iar măsurile de austeritate luate de guvern în timpul crizei i-au scos pe argentinieni în stradă.

În 2003, criza dinArgentina s-a extins şi în Uruguay ţară care, intrată în incapacitate de plată în aprilie, şi-a prelungit perioada de rambursarea a împrumuturilor cu cinci ani.

În 2005 Republica Dominicană a ajuns în faliment cu odatorie publică de 1,6 miliarde de dolari, iar un an mai târziu Belize s-a împiedicat de o datorie de puţin peste 200 de milioane de dolari.

Tot în 2008, ca efect al crizei financiare globale, Islanda s-a aflat în pragul falimentului. Unii economişti susţinând chiar că este vorbade un faliment clasic de facto – nerecunoscut însă oficial ca atare. Monedanaţională (krona) a pierdut atunci două treimi din valoare în raport cu moneda unică europeană. Guvernul Islandeza preluat atunci cele mai importante bănci din sistemul bancar naţional.

În 2008 şi 2010 Ecuador şi Belize a trecut prin furcilecaudine ale falimentului suveran, pentru datorii de 10 respectiv 13 miliarde dedolari.

Iar pe lista economiilor falimentare este tot mai probabilsă se adauge Grecia, care face eforturi disperate pentru a obţine sprijinulinternaţional spre a-şi putea acoperi cheltuielile.

Sursa: Adevarul.ro