Ne nastem singuri, uzi si goi iar raul abia incepe

 Pe 20 sept 2009 intr-un articol intitulat Criza mondiala - actul II (prima parte - imprumuturile) scriam ca masurile anticriza din acele momente - imprumuturile statelor (uni spuneau ca statele sunt infailibile) pentru cheltuieli curente si recapitalizarea bancilor private vor avea efecte perverse mai tarziu. Momentul pe care-l anticipam atunci, respectiv imposibilitatea rambursarilor datorita spiralei descendente - taierea cheltuielilor urmate de incasari mai mici, deci scaderea veniturilor sub nivelul sustenabil (cheltuieli cumulat cu ratele de platit), a cam venit.

A fost Irlanda, este Grecia si Portugalia, se aude despre Spania iar de ieri se vorbeste despre Italia care se indreapta cu viteza si in ritm accelerat catre faliment. Nu mai vorbesc despre Daca saptamana trecuta oficialii europeni se coteau pentru o "nimca toata" de 100 de mld de EURO pentru Grecia, nu pot sa ma gandesc ce se va intampla cand Italia va cere cei 1.500 de miliarde de EURO de care are nevoie.

Ma gandesc oare daca nu e mai bine sa se intample ca in SUA unde pe 4 iulie statul MINESOTA a intrat oficiat in faliment si au inchis toate institutiile publice. In curand ar putea intra si statul federal in incapacitate de plata daca nu reusesc sa ridice in congres plafonul de creditare.

Printre semnele negative curente din economia modiala sunt: contractia industriei in zona New York - Philadelphia, deteriorarea comertului cu amanuntul in SUA si Marea Britanie si in restul zonei euro, iar astazi, colac peste pupaza, au cazut toti indicatorii bursieri in toata lumea. Sa fie noul inceput pentru al II-a V(ve)?